Tiroida este o glandă mică, sub formă de fluture, situată la nivelul gâtului, imediat sub mărul lui Adam. Deși are o greutate mică (între 10 și 60g), tiroida produce hormoni care influențează în mod esențial fiecare organ, țesut și celulă din organism, având, așadar, o influență majoră asupra sănătății.

Tiroida reglează foarte multe procese din organism, inclusiv metabolismul carbohidraților și al grăsimilor, temperatura corporală și ritmul cardiac.

Tiroida răspunde la acțiunea TSH (Hormonul de stimulare tiroidiană), un hormon secretat de glanda pituitară. Sub acest stimul, tiroida produce doi hormoni proncipali: tiroxina (T4), un hormon tiroidian denumit după cele 4 molecule de iod din structura sa, și triiodotironina (T3), un hormon tiroidian cu 3 molecule de iod. T3 este forma predominantă, fiind cel mai activ hormon tiroidian din organism. Sinteza acestor hormoni necesită tirozină, un aminoacid, și iod. Tiroida produce și calcitonină, un hormon care ajută la reglarea nivelului sanguin de calciu.

O enzimă cu rol cheie în sinteza hormonilor tiroidieni este TPO – tiroidperoxidaza, aceasta putând fi influențată semnificativ de factorii alimentari.

Deși o anumită cantitate de T3 este produsă în tiroidă, aproximativ 80-85% din acest hormon este generat în afara glandei tiroide, din T4, la nivelul ficatului și a rinichilor, sun acțiunea unei enzime dependente de seleniu, numintă 5-deiodinaza.

Și glanda pituitară și sistemul nervos au capacitatea de a transforma T4 în T3.

Afectarea acestei enzime apare în situații precum stresul, alimentația deficitară, deficitul de seleniu, în unele afecțiuni, cum ar fi ciroza hepatică, în urma intoxicării cu metale precum cardmiu sau mercur, precum și după administrărea anumitor medicamente.

Hipotiroidismul

Dintre cazurile diagnosticate de hipotiroidism (tiroidă subreactivă), peste jumătate sunt cauzate de o afecțiune autoimună numită tiroidita Hashimoto, caz în care sistemul imunitar atacă și distruge țesutul glandei tiroide. Simptomele tipice de hipotiroidism includ energie scăzută, mâini și picioare reci, oboseală, hipercolesterolemie, dureri musculare, depresie și deficiențe cognitive. Evaluarea metabolismului hormonilor tiroidieni este necesară înainte de începerea tratamentului.

Femeile au un risc de 5 până la 8 ori mai mare de a suferi de hipotiroidism. În plus, persoanele cu boală celiacă pot avea un risc mai ridicat de a suferi și de hipotiroidism.

Hipertiroidismul

O altă patologie comună a tiroidei este hipertiroidismul. Cea mai frecventă formă este boala Grave, în care răspunsul autoimun al organismului determină tiroida să producă prea mult T3 și T4. Simptomele hipertiroidismului pot include scădere în greutate, hipertensiune arterială, diaree și tahicardie (puls crescut). Și boala Grave este mai frecventă la femei decât la bărbați și apare, în general, înaintea vârstei de 40 de ani.

Gușa, creșterea în volum a glandei tiroide, poate fi cauzată de hipotiroidism, hipertiroidism, aportul excesiv sau inadecvat de iod prin alimentație sau cancerul tiroidian – cel mai frecvent cancer endocrin.

Terapia nutrițională în afecțiunile tiroidei

  • Înfometarea și dietele foarte restrictive

Restricția calorică și glucidică poate reduce substanțial activitatea hormonilor tiroidieni. Genetica, obezitatea, sexul și conținutul dietei hipocalorice în macronutrienți influențează răspunsul organismului.

Înfometarea exercită o influență puternică asupra metabolismului hormonilor tiroidieni pentru a economisi energie și pentru a limita catabolismul.

  • Goitrogenii

Plantele cianogene (conopida, broccoli, varza, ridichile) exercită acțiune antitiroidiană prin inhibarea enzimei TPO. De asemenea, hidroliza unor compuși bioactivi din vegetalele crucifere numiți glucozinolați pot duce la formarea de goitrină, un compus care interferă cu sinteza hormonilor tiroidieni. Însă, consumul ridicat de vegetale crucifere nu crește riscul de hipotiroidism decât în cazul deficitului de iod.

  • Iodul

Organismul uman conține 10-15 mg de iod, 70-80% din total fiind localizat la nivelul glandei tiroide. Aportul inadecvat de iod afectează funcționarea tiroidei. În tiroidita Hashimoto, suplimentarea cu iod poate avea însă efect advers și poate exacerba manifestările bolii.

  • Fierul

În trecut se credea că funcția redusă a tiroidei poate cauza anemie. Studii recente arată însă că scăderea funcției tiroidiene apare secundar unui nivel scăzut al fierului în organism sau anemiei. Motivul este faptul că TPO este o enzimă dependentă de fier.

  • Seleniul

Seleniul este un cofactor al enzimei 5-deiodinaza. Dacă seleniul este deficient, activitatea acestei enzime este afectată, scăzând astfel transformarea T4 în T3, la nivelul ficatului și rinichilor. Studiile sugerează o asociere liniară puternică între un raport scăzut T3/T4 și nivelul scăzut de seleniu din organism.

Seleniu are și rol de antioxidant în organism, studiile arâtând că un aport adecvat de seleniu poate fi benefic în tratamentul tiroiditei Hashimoto și al bolii Graves. Atenți, nici excesul nu este recomandat!

  • Magneziul

Magneziul este cofactor pentru pente 300 de reacții enzimatice. Nivelul scăzut de magneziu seric este asociat cu mai multe boli cronice, inclusiv cu afecțiunile tiroidiene.

  • Vitamina D

Un nivel scăzut al vitaminei D a fost identificat în cazul pacienților cu tiroidită Hashimoto. Însă, studiile realizate până în prezent sugerează faptul că nivelul scăzut al vitaminei D este, mai probabil, o consecință a bolii autoimune și nu invers.

Glutenul și Hipotiroidismul

Mai multe studii au evidențiat importanța glutenului în inducerea autoanticorpilor endocrini și a disfuncției de organ sau sistem, în cazul adolescenților cu boală celiacă (Cassio et al, 2010; Meloni et al, 2009). Astfel, conform literaturii științifice internaționale, tiroidita Hashimoto și Boala Celiacă sunt, în mod cert, asociate (Freeman, 2016). Acest lucru poate fi explicat parțial prin imunosensibilitatea crescută a pacienților celiaci, prin deficitul unor elemente cheie, cum ar fi seleniul și iodul, ca urmare a malabsorbției (Stazi și Trinti, 2010) sau prin anticorpii care afectează ambele tipuri de țesuturi implicate în cele două afecțiuni Naiyer et al, 2008).

Astfel, în cazul persoanelor cu tiroidită Hashimoto, se recomandă screeningul pentru boala celiacă, având în vedere prevalența coexistenței celor două afecțiuni.

O alimentație fără gluten poate fi indicată în cazul tiroiditei Hashimoto, întrucât există dovezi convingătoare că evitarea glutenului poate reduce inflamația și titrul auto-anticorpilor.

Deficitul de iod la vegani

Riscul de deficit de iod este recunoscut în cazul populațiilor care locuiesc în regiuni deficiente în acest mineral și unde nu au fost implementate programe de fortificare cu iod. Însă, există preocuparea cu privire la anumite subpopulații care nu consumă suficient iod deși locuiesc în regiuni care nu ar trebui să impună acest risc.

Dietele vegane, vegetariene sau nonvegetariene, care exclud sarea iodată, peștele și fructele de mare, conțin foarte puțin iod.

Consumul de soia și tiroida

 

Soia reprezintă o sursă importantă de proteine, dar poate avea acțiune goitrogenă atunci când aportul de iod este limitat. Izoflavonele, genistrină și daidzeină, inhibă activitatea enzimei TPO și pot scădea sinteza hormonilor tiroidieni.  Însă, consumul ridicat de izoflavone din soia nu crește riscul de hipotiroidism în cazul unui aport adecvat de iod.

Excesul de seleniu și tiroida

Studiile arată că un aport excesiv de seleniu poate avea un impact negativ asupra metabolismului hormonilor tiroidieni. Deși persoanele care consumă mult seleniu prin alimentație au un nivel normal de T4, T3 și TSH, o corelație inversă semnificativă între T3 și seleniu a fost evidențiată. Unii cercetători au explicat acest fapt prin inhibarea enzimei 5-deiodinază după un aport ridicat de seleniu, sugerând un aport zilnic sigur pentru acest mineral sub 500mg.